Dor de noi

îmi amintesc un pat vernil
şi-o pernă,
parcă...
din profil
îţi desenam
cu un sărut
pe buze-ncet,
încet
pe gât,
o lună-ntreagă de April.
în pielea-arzândă de dorinţi,
ce o brăzdam adânc,
în dinţi
mă ascundeam cu dor,
cu tot
te traversam
febril,
înot.
tu scuturai din corcoduş
petale albe,
ca de pluş...
să le presari înfrigurat
pe mine,
în vernilul
pat.
eram şi unici şi nebuni
mâncam,
eu-frişcă
tu-căpşuni...
şi ne sorbeam din buze moi,
şampania cu gust
de ploi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!