Rugă de seară
Am presărat soarele
pe rana-ți deschisă, tată,
într-o rugă de seară
și-n limpezimea ochiului tău
mi-am oglindit fața
pentru a defini istoria
dinspre suflet
mirosul din țeava de pușcă
urca într-un fel de rostire
blestemată
și strig, strig
alungându-mi teama
... se face liniște
și sub semnul înțelepciunii
șoptesc: iubire, pace, soare.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.