Cândva Cuvântul

Cândva Cuvântul era stăpânul Lumii,
Dar rolul Lui a decăzut, în sprijinul Cuvântului
A venit Iubirea, uite, s-a stins chibritul, tocmai citeam
Acest vechi manuscris, îl mai văd cum străluceşte,
E un cadran de ceas, fosforescent, o scară străpunge norii,
văd inima înstelată a Cerului, aud vocea condorului,
condiţia fericirii este lipsa oricăror condiţii,
cineva bate în ţeava de la calorifer,
dacă ai sperat, uită, dacă ai uitat, speră,
vocea profesorului pe ferestruica de la baie,
condorul deveni transparent,
cel fără mâini participă la luptă, cel teafăr
îşi strânge capul cu mâinile, se jeleşte,
ţine o puşcă, îi strigă zeiţa răzbunării,
oh, no, no arms, frica este semnul morţii,
pasărea Rok trece munţii, cuvintele se topesc
ca stelele.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!