Amintiri

Sunt singur şi trist în această viaţă
Iar vântul nebun mă loveşte în faţă,
Ochii tăi negri-un nesfârşit deşert
Îmi biciuie trupul slăbit şi inert.

Mi-e dor de nisip, de plaja cu soare,
De dragostea ta cea mult iertătoare,
De anii trecuţi, de privirea ştrengară,
De tot ce a fost şi acum e povară.

Mi-e dor de trecut, dar ce mai contează
Că inima-n mine încă vibrează,
Când fără de voie, cuvânt despre tine,
Aud şi suspin. Tu crezi că mi-e bine?

poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!