Pentru tânărul de douăzeci de ani, chiar şi apusurile par să aibă reflexele alburii şi delicate ale zorilor ce întârzie să apară, faclele care-i însoţesc pe ...

Pentru tânărul de douăzeci de ani, chiar şi apusurile par să aibă reflexele alburii şi delicate ale zorilor ce întârzie să apară, faclele care-i însoţesc pe morţi sunt focurile de bucurie ale noilor sărbători, tânguirile clopotelor bigote sunt dangănetele ce anunţă naşterea şi botezul sufletelor. E singura vârstă înfumurată a vieţii, în care omul are viciul viril de-a lua de coarne toţi taurii, în care umblă cu pasul sprinten şi apăsat al cuceritorului de cetăţi, cu pălăria pe-o sprânceană şi cu bâta de cireş în mâna nervoasă.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!