Urzind în parc

Luceferi cu milioanele coboară,
Urzind în parc pe trunchiuri, pe coroană,
Ie din nea, pufoasă şi uşoară.

Lacul, oglinda lunii-n plină noapte,
Unde s-au spus atâtea şoapte.
Chemarea lui la toţi o-mparte,
Idile şi îndemn din zori în noapte,
Alunecă pe-o aripă de vis
Nenumăraţi patinatori ca-n paradis.

Totu-i în jur de-argint curat,
Reflectă o strălucire aparte,
Iar raza soarelui venită de departe,
Ţintind doar c-o privire s-a-ntrebat:
Ăsta-i decor de iarnă sau un vis adevărat.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!