Casele toate parcă răsfrîng scîntei. Atunci, culorile lor mohorîte, cenușii, galbene sau de un verde-murdar se înviorează pentru o clipă; ai senzația că sufl...
Casele toate parcă răsfrîng scîntei. Atunci, culorile lor mohorîte, cenușii, galbene sau de un verde-murdar se înviorează pentru o clipă; ai senzația că sufletul ți se înseninează și te pomenești tresărind ca de un ghiont cu cotul venit de alături fără veste. Privirea ți se schimbă, gînduri noi te copleșesc... E uimitor ce poate face o rază de soare cu sufletul omului!
Dostoievski în Umiliti si obiditi, Capitolul I
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
