Vorbitul în pat

Vorbitul în pat ar trebui să fie floare la ureche
Pentru cei care dorm de-amar de vreme-alături:
Efigia a două persoane apropiate şi oneste.
Totuşi, din ce în ce mai mult, timpul se scurge-n tăcere.
Neliniştit şi discontinuu, vântul dincolo de ferestre
Adună şi dispersează nori de culoare gri-murdar
Şi oraşe întunecate se înalţă deasupra zării.
Nici unuia dintre ei nu-i pasă de noi. Nu ne este clar
De ce la această distanţă unică de singurătate
Devine tot mai dificil să găsim cuvinte
Care să fie-n acelaşi timp şi tandre şi adevărate,
Sau şi crude şi neadevărate.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!