Acesta era sfârșitul. În mormântul lui Pilar Ternera, printre psalmii și zorzoanele târfelor, putrezeau ultimele resturi ale trecutului, puținele care mai ră...
Acesta era sfârșitul. În mormântul lui Pilar Ternera, printre psalmii și zorzoanele târfelor, putrezeau ultimele resturi ale trecutului, puținele care mai rămăseseră după ce înțeleptul catalan își închisese librăria și plecase în satul mediteranean unde se născuse, biruit de nostalgia unei primăveri statornice.
citat clasic din romanul Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez (1967)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
