Poruncă
Între lumini ascult cum forma sădită,
Dintr-un mit angelic spre perfect
Se regăsise atunci într-un blestem infect
Devenit tacit soarta răscolită.
Sădeam pe-atunci semințe moarte
Și nu lăsam nisip să curgă,
Sădeam zadarnic desueta rugă
Unei clepsidre triste a minților furate.
Între lumini, petale-ngheață în suspine,
Cum se pornesc orele să plângă!
Forme demonice trufaș trupul alungă
Și totodat' luptând cu al său sine.
Unor comori înșelătoare te-am pierdut
Pe tine, inocent copil de ieri,
M-am pedepsit poruncii când te-a ales să speri
A fi ce erai ieri, atunci când te-ai născut.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ore
- poezii despre nisip
- poezii despre naștere
