Mână Cruntă

Atunci când spui cuvântul pace e totul aşa liniştit
Te gandeşti la flori, la vieţi ce-au răsărit
Din nimicul sărăciei în care ne-am născut
Fără să ne întrebăm seamănul "Crunt"
Cum poate să ucidă din banii noştri
Să ne distrugem între noi ca proştii
Războiul, înseamnă ură, arme şi violenţă
O continuă concurenţă
Nu pe numarul oamenilor fericiţi
Ci pe numărul celor ucişi şi nenorociţi
De al tău război poate prea personal
Cine îşi doreşte moarte înainte de final?
Sinucigaşii? Lasă-i să se sinucidă...
Fiecare-i liber să prindă
Trenul pe care-l vor
Dar să nu uităm de pace
Care e precum un covor
Ce iarna tace,
Primavara înfloreşte
Vara larg ne zâmbeşte
Toamna ne pregăteşte
De acelaşi curs al vieţii
Precum roata dimineţii
Ce e bine să o laşi să se învârtă
Aşa cum e ea, fără "Mână Cruntă"

poezie de Cristian Harhătă (9 octombrie 2013)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!