Petre și Adi își sprijiniră colega, în momentul coborârii din mașină; ea era deja cam slăbită, deși încerca să se țină tare, să reziste cât mai mult, iar pân...
Petre și Adi își sprijiniră colega, în momentul coborârii din mașină; ea era deja cam slăbită, deși încerca să se țină tare, să reziste cât mai mult, iar până în acel moment reușise destul de bine acest lucru; era încă în picioare, pe propriile-i picioare, chiar dacă mai avea nevoie de puțin ajutor, pe care colegii ei i-l ofereau cu drag. Afară era liniște, mult mai liniște decât în timpul zilei. Era noapte, o noapte plăcută de vară, călduroasă, cu cerul senin, înstelat, dar luminile orașului făceau ca strălucirea stelelor să scadă în intensitate. Însă nici unul nu luă seama la luminozitatea stelelor; acum erau preocupați de cu totul altceva.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
