Oasele voastre
Voi evita pământul proaspăt săpat,
pentru ca să nu-i pătrund adâncurile și să ating
pâlcurile de oase care nu sunt ale voastre.
Voi evita pământul umed, așa cum m-aș fi ferit
de pășunile păscute de întuneric.
O să mă apropii de marginea apelor
și o să stau la ușa ascunsă a înserării,
departe de drumurile ce duc în toate părțile.
Ca mâine, însă, trebuie să plec
și din nou îmi voi pune scutul turtit.
Pe aici au mers melcii cu pas argintiu,
pe acolo au trecut frații-raci,
târându-și trupurile trunchiate.
Eu pe unde să o apuc acum,
ca să pot reveni la oasele voastre?
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și textele în Vezi poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre apă sau poezii despre Pământ