Exerciţiu de singurătate

Uitându-mă la munte, simt că devin un munte
Privind adânc în fum, deja mă cred un nor
După ce ploaia m-a udat, am senzaţia că sunt iarbă
Ciripitul păsărilor îmi aminteşte că sunt o dimineaţă

Sunt orice, în afară de om

Din clipitul stelelor citesc: sunt întuneric
Chipul cald al fetelor îmi spune că sunt primăvară
Când universu-ntreg miroase a dorinţă
Înţeleg că inima mea plină de pace e inimă de peşte