Coşmarul nopţii

Rupând încet colţurile stelelor
Adorm
Norocoase, visez că potcoavele
Se-aud cum îşi lasă pe străzi amprente
Foind mi se pare ca şifonez
Cute din cearşaful nopţii
Ce se frământă în mine
Visând
Că sclipirile ei sunt ochii mei...
Urmele potcoavelor în urma carului mare
Nu se mai văd şi nu se mai aud
Mă cutremur fără să se mişte lampa
Fără să clatin perdeau din geam
Stelele la locul lor privesc speriate cum
Noaptea în mine visează
Şi se chirceşte
...sub coşmarul ce-l aduce poştaşul
Spunând: bună dimineaţa !

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!