Pe albumul d-şoarei...

Între fereşti, spre florărie,
În glastră creşte-un trandafir;
Apusul, vatră aurie,
Îl cerne-n foi lumini de fir —

Şi ochii tinerei stăpâne
Îl ispitesc să deie-n floare;
Un singur dor îi mai râmâne:
La piept să-l poarte păn-nu moare.

Copila cată-nspre grădină —
Şi-n colţul gurei, pătimaş
Surâde-n raza de lumină
Ceva nespus de drăgălaş.

Dar pe cărare-n florărie
Iubitul ei trecea pesemne,
Că ochii prea vicleni îmbie
Şi prea cu mâna-i face semne.

Şi urmărind, uimită, şirul
Îmbrăţişărilor de-afară
Cu braţu-atinge trandafirul
Şi-i rupe frageda vlăstară...

Ei se iubesc; — acuma toate
Le par frumoase, 'nviorate —
..............................
Ei râd, — pe când sărmana floare
Îşi pleacă frunzile — şi moare...

poezie de Artur Stavri (1894)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!