Calea cea mai bună
Mă topesc în focul amintirii
Și ard ca ceara lumânării,
Mai am în minte trandafirii
Pierduți în marginile zării.
Nu știu în care zeu să cred
Îl rog pe Creator să-mi spună,
Care e drumul meu cel neted
Sau care-i calea cea mai bună?
Tot întrebând, timpul trece,
Tacit își face mersul,
Și nimic nu va mai drege
Cât cuprinde Universul.
Uităm fără nici-o remușcare
Că am rostit niște cuvinte,
Cu promisiuni atât de rare
Nu le mai ținem minte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
