GANDINDU-MA LA VIITOR

Arzând ca faclele din smoală
M-am înşelat ca orice muritor,
Duceam în mine noua boală
Abuzul de cuvinte fără spor.

M-am liniştit şi în tăcere
Ironii am strâns şi pentru alţii,
Hămesit de falsa mea plăcere
Inima mi-am frânt-o în durere.

Ce a mai rămas e numărat
Ce este totu-i cântărit,
Între vis şi adevărat
Nu ştim ce e de-mpărţit.

Va veni suprema pace
În care vom dormi de veci,
Va fi sfârşitul, n-ai ce face
În jurul nostru cripte reci.

În lumea asta totuşi mică
Fac declaraţii, îndrăznesc.
De ce să-mi fie frică?
Vreau să se ştie că iubesc.

Petia August 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!