Pasărea-Nenoroc
Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopții stins este de-acum,
Pasărea neagră țipă pe-o casă uitată,
Nici o ființă nu mai trece pe drum.
Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, așteaptă lumina, să cadă.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții