Revelaţie profesională

În liniştea eternă şi sublimă
Din frontul cu pereţii aburiţi
Ies încet minerii la lumină
Cu feţele voioase, nu par obosiţi.

Râd, glumesc fără răgaz,
Nu sunt trişti, ci veseli mereu,
Au sclipiri în ochi şi-n glas,
Ca în lumină, bucăţi de minereu.

Din adâncuri, de departe,
Pe galeriile pustii acum,
Se strecoară prin a minei noapte,
Praful de la puşcături şi fum.