Contemplare
Pe cerul nopții innorat
Iubirea îmi aștern privindu-l
Și parcă clipele trec greu
Ca norii albi pe boltă singuri
Privesc in inima-mi tăcută
Să caut un strop de vis pierdut
Și mă inchipui iar cu tine
Ținându-te la piept tăcut
Și parcă timpul se oprește
O ia din nou de la-nceput
Și cerul parcă râde tandru
Iar norii toți au dispărut
poezie de Sorin Mădălin Birceanu (14 octombrie 2012)
Adăugat de Sorin Mădălin Birceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre râs
- poezii despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?