Blestem
Când uiți de mine, să devii
Un meteor răzleț pe cer.
Să te îmbraci în haine sinilii
Să ai un spațiu strict sever.
Muzică să nu auzi în jur,
Decât refrene funerare,
Să te rogi să mă îndur
Să-ți arăt a vieții cărare.
Să plângi și ochii să te doară
Să te culci și să n-adormi,
Să te cuprindă o vrajă amară,
Mergând să crezi că te răstorni.
Durerilor să nu le găsești leac,
Mereu să te vaieți, dar să nu-ți treacă,
Din ce e frumos, nu-ți fie pe plac
Când lumea în jur o să petreacă.
Să fii mereu tot tristă,
Inima îți bată, să n-o auzi
Iar mereu uda-ți batistă
Să nu poți să ți-o ascunzi.
Să ceri înțelegere și milă
De la toți copiii nimănui.
Astfel te blestem. Umilă,
Să-ți uiți culoarea ochilor căprui.
poezie de Mihai Leonte (7 februarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
