Ruga bunicii

La căsuţa bunei mele
Cu icoane împodobită,
Busuioc uscat în grindă,
Candela-i mereu aprinsă.
Îngerii din cer coboară
În fapt de seară până-n tindă.
I-a chemat în rugăciune
Buna mea şi-n astă seară.
Stă-n genunchi, iar rugăciunea
N-o citeşte din vreo carte;
Ruga ei e din străfunduri
S-a născut cu ea deodată.
Palidă şi istovită
Ea-şi găseşte timp în noapte
Domnului să-aducă slava.
Şi cum stă aşa plecată,
Lacrima-i pătrunsă-n rugă
Pare-un înger de Lumină
Coborât din cele înalte.
La căsuţa bunei mele
Îngerii din cer coboară
Păzitori peste-o cetate
Aduc pace şi lumină.

poezie de Angelina Nădejde (15 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!