Poartă
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre păr
- poezii despre oftalmologie
- poezii despre nuntă
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre creștere
