Oda soarelui
Te naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -
Mă entuziasmează sublimul tău urcuș,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.
Când urci, adapi pământul cu sângele-ți ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigașe.
Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriașe.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Nicolae Labiș despre lumină
- poezii despre tristețe
- citate de Nicolae Labiș despre tristețe
- poezii despre prăpăstii
- citate de Nicolae Labiș despre prăpăstii
- poezii despre naștere
- poezii despre Soare
- citate de Nicolae Labiș despre Soare
- poezii despre Pământ
