De când nu mai ai minte...
Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii
Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy;
E poate o himeră, sau doar o fantezie
Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție:
Mâncare, băutură cât îți încape-n burtă
Iar ceilalți să nu aibă nici spuză pentru turtă?
Zadarnic pui în conturi sudoarea celorlalți
Deasupra tuturor doar tu să te înalți!
O fi blestem acesta sau poate un tabu
Să uiți ce nu-ți convine sau ce ți-am spus acu'?
Nu te uita în sus că-ți cade-n cap securea
Iar eu 'mi-au lumea-n cap și plec cu ea aiurea:
De nu te-ai mai opune, fă bine să mă lași
S-o vând ca un rebut la niscaiva apași.
Am vise, am proiecte și nopțile mă fură
Un dor nebun să-i dau o palmă peste gură!
Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi
Luminile celeste se strâmbă în oglinzi
Sătul de teoreme, sătul de artificii
Nu-ți e rușine lume, că te-ai umplut de vicii?
De când nu mai ai minte, de când ai capul gol
Că-mi vine să dau tumba, pământului ocol?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
