Peisaj diurn

în acestă zi primăvara s-a oprit
pe iarba vălurită
sub respiraţia unui vis,
un cer incendiar sub soarele
născut parcă a doua oară
răscoleşte mugurii prin pomi,
drumurile s-au înveselit,
sub roua proaspătă
care spală obraji îmbujoraţi
de fecioare,
mă nelinişteşte spaima de linişte,
acest alb de lasere,
lumină peste lumină,
care ne orbeşte cu strălucirea ei.

lunecă pe piele ca o reptilă,
într-o ţară de basm,
cu cerbi şi căprioare,
cu întrebări fără răspunsuri,
în nuditatea ei,
făcând ceruri din ape
şi inele de argint
peste umbre de dor.

cîteodată verdele
se transformă în albastru
la distanţă, pe orizont,
muntele pare un fruct strivit,
prăpăstiile cioburi de azur,
iar câmpia curge la vale
ca o pasăre dincolo de timp.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!