Pâinea albă (poezie scrisă în anul 1947, în timpul guvernului Groza)

Pâine albă cu cartelă,
Jimblă cu obraz prăjit,
Sau simpatică franzelă,
Eu îţi zic: "Bine-ai venit".

După despărţirea dură
Te vedem din nou în piaţă,
Iarăş albă la făptură,
Iarăş rumenă la faţă.

Cu emoţii toată strada
Îţi admiră iar aspectul,
Pâine albă ca zăpada,
Te salut cu tot respectul.

Nu constat nici o schimbare
Ai aceleaşi forme pline,
Numai preţul e cam mare
Dar altminterea, eşti "bine"...

După lipsa ta severă
Revederea e frumoasà.
Toată lumea îţi oferă
Locul cel dintâi la masă.

Musafiră scumpă, rară,
Te-am dorit ca pe-o iubită,
Sper că n-ai venit în ţară
Într-o vizită grăbită.

Cu dorinţa mea constantă,
Să rămâi mai mult aici,
Te plătesc ca pe-o amantă:
Patru mii de lei pe zi.

Şi fiindcă, pâine dragă,
Te iubesc atât de adânc
Te "ciupesc" o zi întreagă,
Şi te muşc... şi te mănânc!

Totuşi ai o supărare,
Gelozia, draga mea,
Pâinea neagră nu dispare
Şi mai cochetăm cu ea.

Multă lume te înşeală
Cu tovarăşa mezină,
Pâinea neagră ţi-e rivală,
Însă nimeni nu-i de vină.

Asta-i viaţa cotidiană
Şi oricine o să-ţi spună
Că pe lângă o bălană
Ne mai place şi-una brună!

poezie satirică de Ion Pribeagu (1947)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!