Şofer... de-o viaţă

Îs la pas, pe strada cu sens unic,
Fără s-apăs adânc pedala,
Căci am un simţământ lăuntric;
Se circulă... tot alandala.

Încerc să ţin doar inerţia,
Să mă feresc de orice "stop";
Să nu transform în noapte, ziua,
Să n-am finalul, singur scop.

Mi-am luat, pe parcurs, parteneri
Printre puţinele escale,
Ce le înscriu, trecute, ieri...
Le rup şi da şi nu, petale.

Adaug ani, câte puţin,
Şofez, preventiv, experienţe.
Ades nici nu mai intervin...
Nu fac deranj de existenţe.

Bagajele-am făcut remorci,
Ce las garate la sfârşit;
Oricum nu poţi să le întorci,
Căci strada duce-n infinit...

Încerc să îmi predau ştafetă,
-Un mâine eu, nou regăsit
Vechi- să devin o amuletă...
"Pierdut şofer, pe sens unic!!!"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!