Evrika! Te-am descoperit...
Alergam prin spații nesfârșite,
Nomad. Cu gândul cam nehotărât,
Aleile din cale-mi, de ierburi năpădite,
Mă-nfiorau și totuși te-am găsit.
Ardeau în mine doruri ne-mplinite,
Rug imens era tot trupul meu,
Trimiteam în univers apeluri infinite,
Înghețasem așteptându-le mereu.
Nu știu ce reacții s-au produs?
Orbita mi-am găsit mereu pierdută,
Visată în somn sau pe ascuns.
Ivindu-te tu stea necunoscută,
Cert este că te-am descoperit și ești,
Încrezătoare în mine. Nu greșești.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi poezii despre încredere, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre gânduri, poezii despre greșeli sau poezii despre dor
