Frunză ruginie
Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe,
Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci!
Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă!
Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton ponderat
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre spaimă
- poezii despre generozitate
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre căderea frunzelor