A fost odată... un Om
Tu vezi acum, poetul ne-a iubit.
În fiecare vers stă mărturie,
inima lui, care avea să fie
proiecție a noastră-n infinit.
Și simți din nou cum iremediabil
și de neconsolat rămâne hăul.
Pe umăr stau reproșuri mari cât tăul
că nu ai fost măcar, un pic, amabil.
Și-a fost un Om atât de mare-n toate
de nu-l încape o eternitate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre prăpăstii, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre infinit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?