Iacob Steiner

Un ins, rămas, cu dinadinsul,
Din Schwitzera, cantonul Uri.
Dar geniul îi fuma ca ninsul
Jungfrau, sub gheaţa învestiturii.

Amar, ciudat, certat cu norma
Răzbind târziu, pân’ la Berlin
Vrăji în slujbe negre Forma,
În săli drapate-n doliu plin.

Un ins, la fel: încins în bură,
Dar deşertat de orice geniu,
Citesc la alba ta făptură
În firea aceasta de mileniu

Şi – strict – bătut în teoreme,
Acel inel perenial
Ţi-l trec: gătită de cu vreme
Pentru Sabatul cel mai pal.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!