Doamne, fă-mă şi pe mine prost

Adesea uitându-mă oglindă
Vreau să cred că sunt un prost
Cu o privire atât de blândă
De ce îmi caut în viată un rost?
De ce am tras atâta la galeră
Doar ca să învăţ ce-i aia un periost.
Ca să faci acum carieră,
Este suficient ca să fi... prost.
La naştere vegheat de ursitoare
Am tras un destin de intelectual anost
Dar acum mă rog în gura mare
- "Te rog Doamne.... fă-mă prost"
În această mare absurditate
Când lumea învaţă contra-cost
De ce nu există o facultate
În care să înveţi cum să fi prost.
Probabil... e o calitate înăscută
Şi un binecuvântat privilegiu
De aceea nici nu se discută
Iar să gândeşti, e un sacrilegiu.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!