Urare

Sunt albul dintr-un puf de omăt
Transfigurat pic de cristal
- De-mi dai căldura să mă-mbăt -
Din inima-ţi ce-ai piedestal.

Dacă deschizi azi o ferestră
O să-ţi pătrund în casă fulg,
Un picur din planeta albastră...
Mă voi topi-n urări cu sârg.

Îţi voi da veşnic gust de viaţă
Din picătura-mi de cristal,
Topit de drag ţi-aş fi povaţă
S-ai trai etern, de festival.

M-aş face magul să-l urmezi
Spre poala albă a lui Christos
La ea să poţi să-ngenunchiezi
Să ceri să fii iubit, frumos.

În bulgăr de nămet să fiu
Să mă arunci în constelaţii
De horoscop. Să te-ntreţiu,
Să-ţi dau trăiri de generaţii.

Să mă aduni câte un pic
Pe zi ce trece, sa-ţi fiu scaldă,
Să creşti cum floarea din nimic,
S-ai calea vieţii veşnic dalbă.

Să-ţi faci din mine râu, cascadă
Să-ţi curgă-n albii fericire
Din nord de-ocean să-ţi fiu zăpadă
S-ai ciclul ei de nemurire.

De câte ori te-oi dezmierda
Pe gât, pe frunte sau pe buze
Să ştii că-s fulgul ce ţi-oi da
Sărut de drag, eterne muze...

În fond sunt picurul de viaţă
Al meu... cu crez profund în el,
De-un Univers inert de gheaţă...
Un prorocit de... Daniel...

* De la Montreal, este urarea mea pentru fiecare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!