Calul cu potcoave roşii

Fugea calul cu muscalul
Că-ncepuse-n lume balul:
Necheza ca o ispită
Jinduind a Făt-frumos
Da-ţi trăgea câte-o copită,
Nu te mai sculai de jos!

Azi aici şi mâine-n pustă
Şi-a ajuns ca o lăcustă
Drumul lui pornit din stepa
Unde călărea Mazepa:
Călca greu şi lăsa semne
Să le recunoşti pesemne
Numai d-alea în cinci colţuri
De ţi le bătea în bolţuri
Un colhoznic cu ciocanul
Ca să vină şi la anul
(Tot el, lovi-l-ar talanul!)

Ciocanul şi secerea
Secera şi se cerea
Tot ce are fiecare
Pentru călăreţu-ăl mare
Iar de restul duceai lipsă
Că altminteri nu e chip să
Construieşti o eră nouă
Foame nouă, foame vouă
Împărţiţi-o pe din două!

Dar i-a sunat şi lui ceasul
Parastasul, bun rămasul
Cal frumos de porţelan
Care cade din tavan
Când îşi află şi el naşul
Şi se sparge nărăvaşul
De-l adună cu făraşul
Femeia cu mătura
Bocceaua cu pătura
Care strigă-n gura mare:
Cioburi roşii de vânzare,
Cioburi roşii de vânzare...

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!