Odă hematiei

Aţi fost cândva, o hematie?
Trăieşte, şapte mile în total,
Da-i sursă sigură, de imortal...
De-o pierzi şi-o reprimeşti, te reînvie.

Îi misterul cărăuşului de viaţă,
Îţi este butelia de oxigen,
Cu hemoglobina-ţi dă roşu la faţă...
Pe ea o pierzi la timp de recviem.

E plină de metale preţioase,
E crom, e aur, platină, e şi fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase...
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser.

Îşi schimbă forma plată, la nevoie,
S-ajungă-n labirint de capilare,
E creator de Einstein sau de " Domnul Goe"...
E solul inimii, din cap până-n picioare.

E taleru-aruncat de discobol,
Este "moneda" schimbului de piaţă
În maratonul vieţii, de la pol la pol...
E sfoara mea, de pe mosor... şi-i sunt paiaţă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!