zeii

* * *

Şi venind cea de-a şaptea zi,
am scos un porumbel şi i-am dat drumul,
şi a plecat porumbelul şi s-a întors.
Am scos o rândunică şi i-am dat drumul
Şi a plecat rândunica şi s-a întors.
Cum nu avea unde să se aşeze,
s-a întors.
Am scos un corb şi i-am dat drumul.
Şi a plecat corbul, şi a văzut că
au dispărut apele,
mănâncă şi se bălăceşte, croncăne, nu se mai întoarce.
Şi am pus ofrandă pe vârful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea bună,
Zeii, ca muştele, s-au strâns deasupra mesei de sacrificiu.

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV

Când zeii se iubeau,
universul lor căpăta
forme şi culori
pe care noi,
muritorii,
le credeam aurore
sau curcubeie.
Mult mai târziu,
zeii au coborât
printre pământeni
zâmbind
şi,
dintr-un anumit motiv,
au inventat
rogvaiv.

Era atât de simplu,
încât oamenii,
plictisiţi,
au creat

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu doar acei care ne invidiază

Nu doar acei care ne invidiază sau urăsc
Ne trasează limitele şi ne asupresc; cei care ne iubesc
Ne limitează nu mai puţin.
Fie ca zeii să-mi garanteze, eliberat de toate
Iubirile, libertatea îngheţată din înălţimile
Vidului. Dorind puţin,
Omul are totul. Nedorind nimic,
El este liber. Neavând şi nedorind,
El este egal, deşi doar om, cu zeii.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni să ne batem în secunde

Cică ia zeii la trântă
nu zâmbi ca un borfaş
o fi lenea nu zic sfântă
însă dacă vrei o laşi

Nu zâmbi ca un borfaş
pe lama unui cuţit
ai pasul de uriaş
du-te la plus infinit

Pe luciul unui cuţit
o fi lenea cum zici sfântă
dar te-azvârle ca pe-un flit
ia zeii din nou la trântă

Şi-i învârte nu fi laş
cu taxiul prin oraş

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc zaruri

cu zeii pe o bucată de cer
aruncat în vaduri de ape
limpezi încât poţi stinge
dorul de zbor în amurguri
ştim că zarurile sunt măsluite
dar jocul continuă cu ardoare
porumbiţele se sting în nisipuri
după ce şi-au făcut autocritica

privesc zarul aruncat pe o piele
de şarpe întinsă la sare
e mic ca un mesaj rătăcit de o babă
adormită pe banca din faţa porţii

toţi trişează fără să facă gălăgie
zeii se întrec în giubuşlucuri
zarurile iau diferite forme
au mecanisme cu telecomandă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de chitară

lumea e suferindă sub zeii tirani
flăcări stârnite mistuiesc păduri
copii apelor flămânzi cormorani
deplâng bugetul risipit pe borduri.

se luptă cu probleme generaţii în blugi
mirările lor cresc în lanul cu maci
harnici români au devenit slugi
la zeii străini cheflii şi buimaci.

blestemul vieţii e ca pâinea amară
curve politice se întrec în orgii
suferă în pribegie doruri de ţară
doar Magicianul poate face magii.

curg lacrimi dinspre munţi spre mare
între Tisa şi Prut suspină chitare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă dragoste nu e, nimic nu e

dacă dragoste nu e, nimic nu e

la început, oamenii planetei
erau doi într-o sferă perfectă
apoi, geloşi pe dragostea lor,
zeii au tăiat sferele-n două
şi-au separat femeia şi bărbatul

de-atunci fiecare îşi caută
perechea din sfera iniţială
însă dragostea lor nu s-a înjumătăţit
dimpotrivă, chiar s-a dublat

acum, zeii sunt şi mai geloşi
dar nu mai pot face nimic
dragostea a învins, dragostea e!

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si daca mor zeii?

Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe jar

zeii la putere fac jocuri în culise
când pe scena vieţii România geme
e plină de biruri scrise şi nescrise
sărmana se supune legilor extreme.

zeii îşi pun măşti, draconic zâmbesc
în lux orbitor dar leneşi din fire
fac doar norme prin care se împământenesc
cu armuri de aur şi scuturi cu safire.

milioane de regrete, am ales greşit
edili ce nu ridică ţara din noroi
suflete de seamă au ajuns la cerşit
fărâme de viaţă de pe la ciocoi.

îl chem pe Dumnezeu cu suflet spăşit
să ridice-n bunăstare neamul de nevoi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub efectul dezamăgirilor

tirania n-a pierit s-a schimbat la faţă
zeii s-au înmulţit poporul îl subjugă
românii migrează pentru o nouă viaţă
la străini bogaţi e fiecare slugă.

sclavia modernă s-a extins în lume
zâmbetul e-o picătură în ocean de dureri
zei nesimţitori iar se ţin de glume
azvârle cu oase-amăgitoare în tăceri.

Dumnezeu ca sfinţii e neputincios
suferă în taină precum universul
nu-i deajuns să fii credincios
e important norocul să-şi afle demersul

nu-i deajuns cu zeii să fii cuviincios
prin lumea asta bântuie Lucifer perversul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!