vrajitor

tinereţe

Tinereţea e un mare vrăjitor.

definiţie de Dimitri Pisarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi.

citat clasic din Eugene Fromentin
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

miros

Mirosul este un vrăjitor puternic ce te transportă peste mii de mile şi prin toţi anii vieţii tale.

definiţie de Helen Keller
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele vrăjitor

Ghiocelul nu-i o floare,
Ci... un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul... a-nflorit!

poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Plănuiam să mergem la Ermitage,
iubitule!
Voiam să-mi arăţi bogăţia lumii.

Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Ştiam că eşti un vrăjitor prin naştere!

Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopţilor albe.

Patinez
şi nu mă satur
de lunecarea spre tine.

Aurora sufletelor noastre mă ameţeşte
şi simt aici, în plină noapte,
ermitageul din ele.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Plănuiam să mergem la Ermitaj,
iubitule!
Voiam să-mi arăţi chiar tu,
bogăţia lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Ştiam că eşti un vrăjitor
prin naştere.
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopţilor albe.
Patinez
şi nu mă satur de lunecarea
spre tine.
Aurora sufletelor noastre
mă ameţeşte
şi simt aici, în plină noapte,
ermitajul din ele.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În port corăbii mari tuşeau

În port corăbii mari tuşeau
Şi, lună comestibilă, regina,
îl dezmierda pe vrăjitor cum se dezmiardă
o girafă cu nara rănită.
Pentru a opta oară, zorile emigrau
printre neguţătorii care vindeau din nou
platanilor traşi pe sfoară frunzele moarte.
În cuşca-i de foc, acvila-mpărătească
se mulţumea c-un orizont pătrat.
Nevinovaţii-au fost cu-asprime pedepsiţi:
orice femeie în fântână s-a schimbat,
şi-n cactus fiece bărbat. Pe urmă-a fost spălat,
să-i placă iar, grumazul cerului.

poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biletul de noroc

Iubita mea, care mă-nşeală
De două ori pe săptămână.
Mergea alăturea de mine.
Ţinându-mă de mână.

Şi mă gândeam c-amăgitoarea,
Râzând de visul meu deşert,
Mai dulce o să mă sărute
Rugându-mă s-o iert!

La colţul unei strade-nguste,
De-abia puteai găsi un loc,
Un vrăjitor vindea mulţimei
Bilete de noroc.

Am tras şi eu la întâmplare
Biletul meu şi l-am plătit;
În el sta scris aceste vorbe:
"Nu poţi fi fericit!"

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată o păreche de oameni, muncitori, de! cum dă Dumnezeu. Toată nădejdea lor era într-o iapă cu care se hrăneau. Şi ar fi voit şi ei să aibă un copilaş, dar fu peste poate. Cercetară în dreapta şi în stânga, ca să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul stărpiciunei lor, dară, aşi! parcă întâlnea tot surzi şi muţi. Nimeni nu ştia să-i înveţe ceva. Mai umblară ei ce umblară şi, la urma urmelor, aflară despre un vrăjitor meşter carele închega şi apele. Creştinul se duse şi la dânsul, îi spuse păsul lui şi îi ceru leacuri. Vrăjitorul n-aşteptă multă rugă şi, după ce se învoiră, îi dete un măr.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de şah

Stranie frunză mi-a fost cândva inima,
Ah, albele negrele, negrele albele şi nevăzutul jucător,
Locuieşte-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?

Statuile negre ies dintr-o cetate,
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spaţiul cucerit, poziţiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.

Repliat într-un colţ, mă-nvârt în axa speranţei.
Aş refuza să-mi fie anulat vreun pas greşit,
Nici în fluctuaţii albul nu-şi risipeşte onoarea, nimbul.
Indulgenţa adversarului ar fi absurd sfârşit.

Dar pe cine-am învins şi cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?

poezie clasică de Bazil Gruia din Almanahul "Planeta Şah" (1986)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!