vorbeste+mult

Vorbeşte, Doamne...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt rob
şi robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grîul Tău un bob
şi dragoste mai multă!
Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
în vremea de zăbavă...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt gol
şi-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat Cuvîntul.

Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
şi flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câştigă mult acela...

Câştigă mult acela ce ştie să asculte
Şi-atuncea când vorbeşte nu spune vorbe multe,
Cu vórbăríe goală de nu te plictiseşte,
Ci cu înţelepciune el fraza-şi chibzuieşte.

poezie de George Budoi din Poezii (29 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte cu mine, iubito

Iubito,
vorbeşte cu mine,
din făptura ta inocentă,
şi din ochii-ţi limpezi
şi din cugetul tău genuin!
Vorbeşte cu mine, iubito,
în clipa ce trece şi
nu mai vine înapoi
niciodată...
Vreau să vorbim,
iubito,
şi, din vorbele noastre,
să facem porumbei albi
şi să-i trimitem în lume!
Să-i trimitem în lume,
cu clipele noastre
candide,
unice
şi atât de frumoase!
Pe un colţ

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte clar pădurea

Ne vorbeşte clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând priveşte securea,
Cea cu chipul de balaur.

Ar mai avea mult de trăit
Şi nu vrea să o taie,
În orice an ea şi-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!

Nu îşi vrea braţele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăşi să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!

Vrea şi cerbii la izvoare,
Liniştiţi să poată să bea,
Urşii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!

[...] Citeşte tot

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harş

când se vorbeşte de ea
se înnegreşte răceşte
coasa ei prinde brumă
cresc ţurţuri de teamă
noi defilăm prin malluri cu telefoanele
la vedere
noi defilăm.
se vorbeşte la telefoane
tot mai des
se vorbeşte
şi telefoanele prind ţurţuri
se înfig în urechi.
e disperată doar noi numai noi am inventat telefoanele
să o auzim cum tropăie
prin defilarea noastră
şi harş coasa harş.

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce nu cântă doar vorbeşte

tot ce nu cântă doar vorbeşte
şi tot ce vorbeşte vorbeşte despre el
(chiar dacă acel cineva se caută pe sine sau caută
un stăpân sau un discipol oaie sau lup)

suflă-l de la tine zeitate fie sau diavol
– înghesuie-l în suspine şi în raţionamente
numeşte-l justiţie crudă sau răutate binecuvântată –
eşti tu (sau eu) nimeni altcineva

omenirea-i bătută-n cap zăpăcită de discursuri
–copilul fiecărei mame este pe cale s-asurzească –
totul e numai vorbărie care nu este cântec
şi toate vorbele sunt adresate doar unuia însuşi

dar melodia incontestabilă a cântecului
(felul în care munţii simt – şi îndrăgostiţii) este tăcerea.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harş

cînd se vorbeşte de ea
se înnegreşte răceşte
coasa ei prinde brumă
cresc ţurţuri de teamă
noi defilăm prin malluri cu telefoanele
la vedere
noi defilăm.
se vorbeşte la telefoane
tot mai des
se vorbeşte
şi telefoanele prind ţurţuri
se înfig în urechi.
e disperată doar noi numai noi am inventat telefoanele
să o auzim cum tropăie
prin defilarea noastră
şi harş coasa harş.

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte.
vorbeşte despre cum poţi îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oţel"
şi despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.

despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spaţiu,
să aibă loc vegetaţia spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
şi din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.

vorbeşte despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul (aviz premierului Vasilica Dăncilă, de la PSD)

Păsărică ce vorbeşte
Mult mai bine româneşte,
Mai corect gramatical
Ca Dăncilă personal.

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbae

despre suferinţa în inimă
se vorbeşte şi se cântă mii de vorbe
în roz şi gri
împrăştiindu-se precum cenuşa de trandafiri
o dată cu seceta lacrimei

despre durerea inocenţei
fără copilărie
se scrie doct ori interesant
speculând morbidul din ego
şi interesele de moment
în trecere prin acordul strunelor
care privesc mut
către seninătatea celor vinovaţi

despre ideile înjunghiate în zbor
se vorbeşte cu remuşcarea
născută din scepticismul firii
iar despre puterea obişnuinţei
se scrie în lehamite de bonton

[...] Citeşte tot

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!