Poezii despre von
Rezultate pentru von în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Oricât de nobil sunteți Béla Mánn,
îmi pare (spune lumea): "de șieu"
În van veți neglija un Dan
"von Apșa", nobil sunt și eu.
catren de Arthur Dan din scrisoare (1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calm pe mare
Profundă, TĂCEREA stăpânește peste ape.
Întregul zace-n somn, imperturbabil,
Marinarul istovit privește-n juru-i
Întindere plană și vastă. Golul imuabil.
Nici o adiere de zefir!
Tăcere-nfricoșătoare de mormânt!
În atotstăpânitorul deșert al mării
Fiecare val se-afundă în abis, înfrânt.
poezie de J. Wolfgang von Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înfrângere, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre prăpăstii, poezii despre marină, poezii despre deșert sau poezii despre apă
Calm pe mare
TĂCEREA, profundă,-i stăpână peste ape.
Întregul zace în somn, imperturbabil,
În vreme ce marinarul privește istovit.
Nimic. Doar întinderea plană și vastă.
Nici o adiere de zefir!
Tăcere înfricoșătoare de mormânt
În atotstăpânitorul deșert al mării.
Fiecare val coboară, afundându-se-n adânc, spre a se odihni.
poezie de J. Wolfgang von Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre odihnă
Clipe paradisiace
Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
și păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
și-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Șes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniștea adâncă
din vremuri demiurge.
poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rai
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre flori
Hohenburg
În casă nu e nimeni. Toamnă în camere;
Sonata strălucirii lunii
Și trezirea de la marginea pădurii.
Întotdeauna gândești la chipul alb al omului
Departe de a timpului furie;
Peste un vis se-ntinde ramura verde,
Cruce și seară;
Sunetul își învăluie cu brațele violete steaua
Care se urcă spre ferestrele nelocuite.
Deci tremură străinu-n întuneric,
Care-și ridică în tăcere peste ființa umană pleoapele,
E depărtarea; argintia voce a vântului pe hol.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre voce
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre istorie
- poezii despre imagine
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre întuneric
Metamorfoze
Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânțând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleștare ocolind amarul.
Otrăvi, esențe, mările cuprind,
albastrul iod și sarea, ferecate
în zeama scoicii, viață strălucind,
în alge de talazuri legănate.
Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de mușețel uitând de sine,
și-n scoici pictând culorile bogate.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre graniță, poezii despre culori, poezii despre bogăție, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Cântecul unei mierle captive
Lui Ludwig von Ficker
Întunecată suflare în ramuri verzi.
Floricele albastre împresoară făptura
Singuraticului, pasul auriu
Murind sub pomul de măslin.
Fâlfâie cu bete aripi noaptea.
Atât de tăcută sângerează smerenia,
Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit.
Luminoasele brațe se-ndură,
Cuprind o inimă frântă.
________________________
Comentarii
Textul este dedicat lui Ludwig von Ficker, editorul revistei "Brenner", în care au apărut în mod repetat poeziile lui Trakl. Ficker a fost prietenul și promotorul lui Georg Trakl. "Cântecul unei mierle captive" a fost probabil scrisă în a doua jumătate a lunii aprilie 1914, la Innsbruck, unde a trăit Ficker și unde Trakl a fost un oaspete frecvent. De la sfârșitul lunii aprilie Trakl a trăit în Hohenburg, lângă Innsbruck, la Rudolf von Ficker, un frate al lui Ludwig von Ficker, critic și istoric muzical.
Motivul mierlei apare în multe dintre textele lui Trakl, ca de altfel și în literatura timpului. Povestirea lui Robert Musil "Mierla", în care este prelucrată de asemenea o experiență din primul război mondial, este menționată ca fiind reprezentativă.
Mierlele au devenit importante în istoria culturală a acelor vremuri, pe de o parte datorită ciripitului extrem de melodios cât și datorită culorii extreme a penajului lor, albastru-negru, care în concepția noastră apar numai la păsările care nu sunt dotate cu acest "dar muzical" și pentru că aceste păsări sunt asociate cu magie/vrăjitorie. Mierlele au fost ținute ca păsări de casă până în secolul al XX-lea. Ele sunt inițial locuitoare ale pădurii și preferă locurile de cuibărit semi-întunecate în ramuri veșnic verzi.
În această poezie întâlnim din nou "făpturi singuratice", ca în "Ora de durere" strâns legate de "pasul" (un motiv similar ca în "Seară de toamnă"). Pasul este acum "auriu", nu "negru". În plus, apare culoarea albastră, care se apropie de vecinătatea picturii religioase, în special a iconografia Fecioarei Maria. Legat de imaginea măslinului, este evocată povestea suferinței lui Isus, la care se adaugă "umilință" și "Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit".
Imaginea mierlei revine abia percepută în imaginea de noapte: "Fâlfâie cu bete aripi noaptea". Tema cântecului din titlul poeziei nu poate fi găsită în poem, "Suflarea" și "Atât de tăcută sângerează smerenia" sunt relativ îndepărtate direct de "cântec". Dar titlul și poemul în sine rămân enigmatice, chiar dacă motivele și sunetele sunt familiare din celelalte lucrări ale lui Trakl. Se poate imagina un amănunt biografic, Trakl locuind un timp la Rudolf von Ficker, criticul și istoricul muzical.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre singurătate sau poezii despre măslini
Cuvânt și cuvânt
Să nu rostești cuvintele pe care
le simți, tulburătoare, dând ocol,
de gânduri zăbrelite-n închisoare,
apoi se sparg, lovindu-se în gol.
Încă nu vrea tăcutul să se-ofere
chiar de ai crede că-l auzi acum.
Asteaptă, fă-ți rezerve de tăcere,
aproape să-ți rămână, ca un fum.
Când știi exact ce trebuie să spui
nici nu mai ești de trebuință, poate:
rămân cuvintele pe care-ți pui
pecetea și durează-nsingurate.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre gânduri sau poezii despre fum
Preaviz
Trecem pe trase diforme
în spații policrome
curând von sări paragrafe
dorințele nu ne mai suportă
aburii respirației
creșterile sunt tot mai lente
până când degenereză
în alte sincope
momente cruciale apar
și dispar ca niște particule
bombardate cu alte particule
printe căutări aleatorii
particula lui Dumnezeu
e totmai greu de observat
atunci iarăși am decis
să caut ajutor angelic.
poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre particule, poezii despre îngeri, poezii despre dorințe, poezii despre creștere, poezii despre ajutor, poezii despre abur sau poezii despre Dumnezeu
Verde
Verde e vântul, clinul povârnit,
preț de o iubire aici am viețuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.
Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuți și orbi de-a pururi sunt.
Și eu am fost de-al locului și mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul și vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieși mulțumire.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre bătrânețe, poezii despre vârstă, poezii despre tinerețe, poezii despre munți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
<< < Pagina 1 >