vinovatie

vinovăţie

Ce-aţi găsit în podele, voi ochilor?
Întâmplarea face să fiu şi eu om
Cu nebăgări de seamă
Pentru a mia oară
Simt ce-ai simţit tu
Adame.
Tufişuri scorburoase
lărgiţi-vă umbra
întunecoaselor voastre peşteri...
e-atâta’nghesuială între zile,
lumina ce-ajunge la mine-i subţire
tăioasă;
Privire, tu ce-ai de te-ndoi?
Dar tu, umblare vâscoasă?
Strângeţi-mă în braţe frunzelor
Cu umbra voastră.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau dintr-un pahar

beau de uit de mine
am uitat să te sărut
de spaimă am făcut-o
şi tu
eşti responsabilă de spaima mea
înăbuşită acum cu băutură
aceste buze miros a vinovăţie
şi tu
tu ce faci? îmi apar
ţii mie ţie
eşti boala mea dacă iubirea e o boală
şi tu
zbori ca fulgul pe râuri de fericire
o să-ţi a
duc un buchet de flori dacă nu beau

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bărbaţi şi femei
ape tulburi
miros de sentimente arse
Paracetamol şi Codeină
confuzie, milă, scârbă
toate inundate de-o vinovăţie ceţoasă
deasupra iubirii zeului suprem
degetele lui sunt în potirul cu fapte bune
ca să-mpărtăşească brazii ce mor
Nici un sunet nu umple camera
ecourile trec dincolo de ziduri
până când se sting în eter
iartă-mi nesăbuinţa, femeie
ascultă-mi neputinţa
sunt prea tânăr ca să-mi devin...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

în jos e-argint, deasupra în topire
şi toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beţie lungă,
intrând în patimi, negăsind ieşire.

rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subţire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.

în verde vine grea vinovăţie
de reci şi de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjoleşte văzul ţie.

că şi acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăţie
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţie

În zâmbetul din ochii tăi
Îşi face de cap neîncetat primăvara
Muzici răsună peste mări şi văi
Chitara sună cel mai frumos, seara.

Parfumul tău e-n tot şi toate
Pe pielea ta fină, prin părul tău moale
Simt cum lângă tine orice se poate
Şi toate gândurile mele-ţi dau târcoale.

Mă pierd cu pasiune în aşteptări divine
Simt bucurii naive cum mă încolţesc
De fericirea ce ţi se cuvine
Vreau cu iubire să mă-nvinovăţesc.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a vizitat Iisus

Astă noapte, m-a vizitat Iisus,
m-a mângâiat părinteşte
apoi m-a certat uşor,
până când sentimentul
de dulce vinovăţie
s-a scurs printr-o lacrimă.

Te-am vizitat noaptea, mi-a zis,
când esti singur,
fără femeie,
carte
şi sticla cu vin,
asemeni poetului.
Doamne, i-am zis,
cartea şi sticla cu vin,
sunt pentru mâine,
dar femeia e lângă mine,
uite cum îmi ţese
vis după vis!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coupe-papier-ul

cu lamă de toledo taie
firul în patru şi foaia
în două părţi egale
plicul nu scapă nici el
aproape că ai vătămat
scrisoarea cu litere mărunte
parfumată din belşug

coupe-papier-ul cu mâner
de fildeş folosit într-o crimă
pasională în biblioteca cu volume
vechi de la începutul lumii
îl aşezi alături de tratatul de filosofie
smuls din lama coupe-papier-ului
ascuţit la polizorul cu piatră ponce

coupe-papier-ul taie sentimentul
de vinovăţie după cearta
riguroasă cu femeia-dragon
scurtezi lehamitea adunată

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se revarsă pacea

Mă înorc din nou la trăirea interioară,
îmi simt sufletul uşurat
şi mă înalţ prin mine ca un copac.
Tu mă rogi să găzduiesc păsările,
le las să-şi facă cuiburile pe ramuri
şi le protejez cu frunzişul bogat
până puii îşi iau zborul.

Sunt mai liniştit când se revarsă pacea
pe un teritoriu străin,
conştiinţa mea se încarcă cu vinovăţie
care-mi macină gândurile,
mă pot prevala de nepăsare,
dar cum aş mai privi viitorul?

Cuvintele-mi alunecă-n poeme
şi nimic nu mă mulţumeşte
când legile nu se respectă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepusculul

Când ziua se îmbină cu noaptea
şi-n ochii mei se pierde crepusculul,
stai pe prispa casei.
Culorile capătă viaţă pe faţa ta albă
şi se metamorfozează
în iubire divină.

Toate clipele se concentrază la un loc,
să mă uimească.
Ca o vinovăţie iertată în ochii celorlaţi,
se stabilesc punţi peste inimi
pe care n-o să le mai uit,
îşi neglijează durerea lor pentru a mea
şi-mi plimbă prin suflet
cuvinte mângâietoare.

Aici mă voi regăsi
şi mă zidesc în stâlpii tăi de rezistenţă
până-ţi voi duce iubirea desăvârşind-o
în crepusculul muşcat de soarele dimineţii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet inestetic

mi-e sufletul inestetic
ca un pat nefăcut...
veşnicia a început de două minute
şi s-a terminat de un minut...

florile nu pot să învie morţii,
oricât le îngrămădim pe sicriu,
la fel lumânările, bocetul
ducă-se, toate, pe pustiu...

mi-e cugetul zănatic
precum un alpinist inveterat,
care urcă pe munte
pe versantul cel mai înclinat...

murdăria e starea naturală
căci ea se face de la sine...
în zadar o negăm prin curăţenie
căci murdăria revine, revine...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!