vechi proverbe spartane

Proverbe

Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Învăţăm proverbe ce se spun pe-aici,
Vrem o altă limbă, toţi ar învăţa,
Lupul părul schimbă, dar năravul, ba.

Hai la moşu' cu proverbe
Dai un ban, dar ştii că fierbe,
Fierbe-n sus şi fierbe-jos,
Hai la moşu' cu proverbe.

Hai la moşu' cu proverbe
Pentru-n nume şi trei verbe,
Iar proverbul dureros,
Hai la moşu' cu proverbe.

Avem multe treburi, făţuim oglinzi,
Fugi după doi iepuri, niciunul nu prinzi
Vocea ni-i peltică, deci vorbim mai rar,
Buturuga mică pleacă de sub car.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuiesc stihuri spartane

Spaime slabe simt spasmodic,
Scâncete suspină seara,
Survolând sublim sahara,
Scuipă surâzînd sardonic.

Seve seacă sistematic,
Solitară surlă strigă,
Scrijeleşte Sfinxul siglă,
Surpă somnul simptomatic.

Singură sădesc stejarii,
Sap sub sâni semne savante-
Sclavă spusei simulante
Scriu sonate, scriu scenarii.

Scormonesc secrete sacre,
Savurând sonetul sării,
Scârţâie suitul scării,
Spre seninuri simulacre.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii timpului

Paşii timpului puşi în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neştiut
şi ţin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.

Cocorii pun farmecul în vorbire
şi au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să laşi în urmă un muzeu.

Paşii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc paşii candorilor.

Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci laşi statui fără testamente
şi paşii adorm spre eternitate.

poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica glumei

Descopăr viaţa,
Mă descopăr constant
Şi ca vechi militant
Subţiez, zilnic, aţa.

Adun vechi cutume,
Retrăiesc zboruri lent
Şi ca vechi insurgent,
Mă dezic de-astă lume.

Mituri vechi le dezbat
Cu aplomb de şcolar
Şi ca orice fugar,
Vă las clipa pe-un pat.

Nu te caut, acum,
Mă găseşti unde vrei
Şi cu simple idei,
Veşnic, eu recompun.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (20 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri vechi...

În vremuri vechi, băieţi şi fete,
Se adunau în şezătoare,
Şi-şi răsuceau în mărţişoare -
Dorinţele împerechete!

Cântau, dansau, pe îndelete,
Ori îşi furau vreo sărutare,
În vremuri vechi, băieţi şi fete -
Se adunau în şezătoare!

De prin păduri strângeau buchete,
De flori să-şi pună-n scăldătoare,
Sau în cununi, floare cu floare,
Îl invocau pe Dragobete -
În vremuri vechi, băieţi şi fete!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (23 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu părăsiţi pe Domnul

Să nu părăsiţi pe Domnul (Ieremia 17:13)
Şi încrederea în El (Evrei 10:35)
Adunarea, înţelepciunea (Evrei10:25)
Şi cărarea înspre cer (Iov 2:13)
Aşteptaţi o înfiere (Romani 8:23)
Ceruri noi, un pământ nou (2 Petru 3:13)
Asteptaţi venirea zilei (Fapte 1:11)
Celui care a fost Erou.

Să uniţi în viaţa voastră
Credinţa (2 Petru 1:5), fapta (2 Petru 1:5), răbdarea (2 Petru 1:6)
Cunoştinţa (2 Petru 1:5), hotărârea, (2 Timotei 3:10)
Suferinţa (2 Timotei 3:11), înfrânarea (2 Petru 1:6).

Voi gândiţi-vă la Domnul, (Psalmul 119:15)
La lucrarea cea de sus (Coloseni 3:2)
La cărarea ce deschis-a
El stindardul nost' Isus (Filipeni 2:4).

Creşteţi voi spre mântuire (1 Petru 2:2)

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maxime şi proverbe (1)

De ţara unde nu-i stăpân
Să fugi, oricare-ţi este casta.
Dar unde sunt stăpâni mai mulţi,
Fugi mai ales de ţara asta.

poezie din Antologie sanscrită (1966), traducere de George Coşbuc
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Case vechi

Scările lor
nu mai au forţa de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereţii aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tuşesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
şi nu mai cred în nimic.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vechi tango

Un vechi tango şi dansu-ncepe lin
Cu paşii rari şi trupurile-aproape
Privirile duioase de sub pleoape
Au frumuseţea cerului senin.

Mi-e sufletul de încântare plin
Şi-ncearcă din visare să se-adape
Un vechi tango alunecă pe clape
La un pian ce cântă în suspin.

E adevărat sau numai o părere,
Doar clipele frumoase sunt tot rare?
Aleargă-n timp secunde efemere.

În universul cu a lui mişcare
Cu acel tangou cu dulcea-i mângâiere
Plin de tandreţe şi de-nfiorare.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Lumini de amurg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi scrisori

O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate,
Cu plicul mic, cu scrisul mic şi vorbe-ndurerate,

Eraţi iubrea de demult a celuia pe care-acum
Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aştept mereu pe-acelaşi drum.

Eu v-am privit, şi chipul lui mi-a apărut întunecat,
Eu v-am trăit, şi visul meu era aşa de-ndurerat.

O, vechi scrisori, mi-aţi apărut ca o ciudată prevestire:
A fost atât de mult iubit şi-aşa de şubred în iubire.

Eu, în trecut, la voi, mereu, lăsa-voi gândul să mă poarte
Melancolia mea de-acum şi gândurile voastre moarte,

Cu negre flori voi presăra întreagă aşteptarea...
Ce rău făcut-aţi, vechi scrisori: aţi răzbunat uitarea!

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!