trata

Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ţi trata un prieten

Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ţi trata un prieten.
N-aş dori să ţi se întâmple aşa ceva.
N-aş vrea să te văd cu ochii pierduţi
într-o zi ploioasă, în căutarea imposibilă
a acelora care nu-şi pot aminti nimic.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ţi trata un prieten.
N-aş vrea să te văd sfârşind în felul ăsta,
cu trupul scurs ca marmura spartă
în arhitectura unora care construiesc
poduri din păsări schilodite.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ţi trata un prieten.
Există lucruri mult mai bune pentru tine,
nu vreau să-ţi văd sentimentele vândute
drept lanterne magice unora al căror trup
nu emite nici o lumină.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poemele mele ar fi răni sângerânde
dacă le-aş trata cu
indiferenţa unui om plictisit.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rege Lear

Nu poate fi oricine rege
Şi mai ales rege Lear
Numai în situaţii speciale
Cu personaje de excepţie
Aflate în preajma sa
Dacă el le-ar ocroti
Şi dacă le-ar educa
Şi dacă le-ar apăra
Toate astea cu patos
Şi dragoste părintească
Plus devotament regesc
Aşa ca pe fiicele lui
Poate că atunci când
Le-ar iubi cu adevărat şi
Le-ar trata în mod regal
Pe Goneril Regan şi Cordelia
În acele condiţiile cineva
Ar putea deveni azi rege Lear.

poezie de David Boia (21 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replici amare în sistemul sanitar

Mai ieri, la neurologie,
Bătui subtil un apropou
Că nervi n-avem aşa, să fie...
Mai au şi alţii la birou.

Şi nu-s bolnavi numai aceia
Ce stau la coadă să se dreagă,
Ce ţipă, urlă şi înjură...
Acolo-i o liotă-ntreagă...

Şi poate-n vremea ce-o să vină,
Obişnuit cu tratamentul,
Va poposi în clinică
Plin de năduf şi ist, dementul...

Tratat la neurologie
Cu o demenţă progresivă
Lucrând mereu cu toţi nebunii...
Şi astăzi, în retrospectivă,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt om cu prestanţă!

Mi-ai spulberat visele şi orice speranţă
Şi, pe deasupra, eşti plin de ignoranţă.
Crezi ca eşti cineva, dacă lucrezi în finaţă?
Să ştii că-n faţa mea, eşti zdreanţă!

Mereu am făcut performanţă,
Astăzi, sunt un om cu prestanţă!
Îmi place să umblu cu stil, eleganţă,
Şi, tot ce fac eu, are substanţă.

Nu-mi plac fiţoşii, resping aroganţa;
Iubesc foarte mult ambianţa.
Dacă-ţi dai prea multă importanţă,
Te voi trata de la distanţă.

Cu glas disperat, cu gândul la vacanţă,
M-aşez la ghişeu lâng-o cotoroanţă
Vreau să plătesc la lumină, o restanţă.
De mâine, mă schimb - am altă viaţă!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (24 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce a venit... moşul

Azi a venit la mine moşul,
Cu o nuia de... ebonită,
Că i-am... depenizat cocşul
Şi treaba asta îl irită.
Că de-aia a făcut rinită
Şi-acum în tavă doarme dus...
Mi-a intentat proces sărmanul,
De-aceea e cu fundu-n... sus.
De-o săptămână tot strănută
Şi-i curge nasul... Ce să zic?!
I-aş fierbe apă de îndată
Şi l-aş decongela un pic.
Dar nici aşa parcă nu-i bine...
Ce moş ciudat, bătu-l-ar vina!
Te miri că nu i se mai ţine
Şi-i degradată... rădăcina?
Eu, vezi, în sos cu vin, la tavă,
L-aş înveli. Şi l-aş trata
Cu mirodenii şi cu cinste,
Căci, ah, bronzat, Măria Sa,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prins o sărutare ...

Am prins o sărutare pe un pahar cu vin;
Ţi l-am întins alene, cu gustul lui divin.
Tu l-ai luat, şi-n grabă, după ce gura ta,
Gustă din sărutarea-mi ce sufletu-ţi trata,
Mi l-ai întins asemeni, ca dar, ori cu-mprumut,
Să se atingă-n treacăt, sărut peste sărut.
Pe buze umezite, pe-un vin ca un sonet,
A-nmugurit un zâmbet ca într-un vechi portret.
E zâmbetul ce-mi pare când adevăr, când vis,
Ce netezeşte drumul ce duce-n paradis.
Ne-apropiem şi-n treacăt ne-atingem înadins,
Ca să simţim de flăcări de patimi s-au aprins.
Înmuguritul zâmbet dă-n floare negreşit,
Când suflete pereche sunt puse pe iubit.
Dorinţi nestăvilite ne sfâşie pe rug.
Fiorii de iubire scăpaţi din frâie mug.
Cât nopţile vor trece şi zilele se scurg,
Eu răsăritu-ţi fi-voi, tu îmi vei fi amurg.

poezie de Mihaela Banu (26 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne!

Doamne!
dacă mi-ai da un cuvânt şi acela ar fi al meu
aş scrie în inimile tuturor
iubire!
dacă mi-ai da o notă
şi pe aceea aş da-o oamenilor ca să înveţe să cânte, cu sufletul
numai fericire!
dacă mai fi făcut pictor aş fi pictat un tablou, cu noi toţi
prinşi de mână
pentru ca în lume să fie numai unire!
dacă mai fi făcut doctor aş opera şi apoi aş arde
toată răutatea din suflete şi bolile din lume!
nu mai vreau pentru nimeni
durere!

aş vrea, Doamne, să-mi dai o pâine, ca din ea să satur
toţi flamanzii iar pentru copii
un munte fără de sfârşit de jucării!
aş vrea, Doamne, ca toate femeile din lume
să fie mame bune!

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (martie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce putem face?

când se poartă foarte bine, există delicateţe-n Umanitate.
o anume înţelegere şi, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o îngrămădeală, o mocirlă cu
prea puţin conţinut.
e asemeni unui animal uriaş în somn profund şi
pe care aproape nimic nu-l poate trezi.
când este activ se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăţi injuste, crimă.

ce putem face cu aşa ceva, cu această Umanitate?

nimic.

evită chestia asta cât poţi de mult.
tratează-o aşa cum ai trata ceva otrăvitor, vicios
şi lipsit de minte.
dar fii prudent. ea a promulgat legi pentru a se proteja
de tine.
te poate ucide fără un motiv anume.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem pentru coronavirus

De unde-ai apărut, acum, păduche,
Să pui deodată vieţile pe muche,
Să semeni morţi şi jale-n lumea-ntreagă,
Să ne separi, forever, drag de dragă?

Ce mama mamii mă-tii te îndeamnă
Să ne răpeşti aşa a vieţii toamnă?
Ce ai de-aicea tu de câştigat?
Din ce atomi urâţi te-ai întrupat?

De unde vii şi unde vrei s-ajungi?
Pe câţi anume vrei să ne străpungi?
Te dirijează oare vreo satană
Sau eşti împins în faţă de vreo toană

A unui diabolic monstru hâd?
Îl deranjează cei ce încă râd?
Te-au programat, deunăzi, păgânii
Să ne distrugi chiar tuturor plămânii?

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!