trasnet

Trăsnet cu miros de cer şi alge

dezbracă-mă de umbra ta reîntrupată
în trăsnet cu miros de cer şi alge
îmi explodează venele la tâmple
şi nu mai simt în mine nici maluri nici catarge

(eu te voi alăpta cu fericire nesihastră
lângă altarul unui nuc cu frunze roze
să-ţi pară îndoielile de-acuma
că sunt doar veritabile neopsihoze)

dar strânge-mă la piept cu disperare
mi-e aşteptarea carne însetată
te rog frumos să stingi şi-apoi să laşi lumina dreaptă
să nu observi că sunt fecioară într-o femeie măritată

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Fulgerul
cu două tunete la şold
pe un trăsnet alb
în pământ se scurge...
Ea
la grindina ceţii
sub ploaia dimineţii
curge pe şosea...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul unei insule

dintr-un cer
înflorat
pe pământ
surâsul
translucid şi strălucitor
împarte insule imune la trăsnet
anexate nu pierd cauzele
o singură dată
o insulă a avut stil
părea făcută pe dinăuntru
ca un vas de sticlă
ce a închis în el vidul
după ce a fost trasă
în afară respiraţia

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul trăsnet

Scriu un poem trăsnet, ca Zeus,
Să nu poată fi evidenţiat, că este periculos,
În Evul Mediu unii erau arşi de vii pentru asta,
Am să spun că mereu suntem ipocriţi, niciodată corecţi,
Iar corectitudinea este mama tuturor crimelor.
Aud o rumoare. Lăsaţi frumuseţea frazelor false,
m-am săturat, ca şi de nudurile dezagreabile pe care
le expun unii pictori obsedaţi de urât, crezând că fac artă,
dar frumosul adevărat este pentru mine ca lichidul amniotic,
du-te, barbarule, la Florenţa, vezi Boticelli? Îl vezi?
Nu mai visaţi bani, visaţi femei frumoase, luaţi-le în grijă,
Amorul mişcă stelele, acum vor să cadă, cad de ruşine,
Unde e poliţaiul care arestează urâtul în viaţă?
Sunt oraşe unde nu poţi reveni, ia-le în stăpânire, fii ţar,
Sultan, rege, împărat, dar modest şi blând, a, nu poţi?
Cum poate lupul să devină oaie?
Privesc prin fumul lulelei mele de pirat,
Vor veni în curând să mă ia fraţii mei mefistofelici,
Mai stai, clipă, mai stai. Aştept pe cineva la care ţin foarte mult.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ură

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.

Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.

Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu sunt ură.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi plac păsările de pradă,
Ciugulind clipele diamantine,
Au clonţul de piatră, ochiul de fulger
Şi întrucâdva le-aseamăn cu tine!

Îmi place cuibul, trăsnet şi foc,
Ades creator de destine,
Cu storurile trase, zăvoarele scoase,
Aşa cum găsesc în tindă la tine!

Păsările de pradă au clonţul mai lung,
Anume creat să prindă rubine,
În el mă simt teafăr, chiar dacă pe drum,
Mă topesc în tufişuri alpine!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1963)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de amor

O noapte de amor
intre mine si tine,
e ca un nor pe alt nor
totul e trasnet de bine.
cu fulger pe ceru-norat
centura-i legata de pat,
pe cai lactee pornesc
picaturi gingase stropesc,
obrazul fin si gingas
de zici ca esti din oras
si astepti sa susure-n izvor
asculti vorbe tandre de amor
si astepti dulce alint
mie-mi vine sa cant
si stii ce melodie imi place
te las sa-ti iei, ce tie iti place.

poezie de Doru Lascarache (16 septembrie 2005)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 5

Cad pe prispă stele sticloase şi tobele murmură a ploaie.
E ziua de fum, ne vom lua caii în spinare.
Şi vom coborî în adâncul lacului să căutăm corăbii de jăratic.
Cerul abia se sprijină pe catarge de apă.
Un trăsnet. Oile şi-au aruncat lâna pe rug şi au fugit
de frica dulăului ceresc.
Căţelul pământului a înconjurat crucea, în trei picioare.
Ba s-a şi înhămat la sania de oase a zădărniciei,
fără să vadă că zăpada este la mine în buzunar.
Se înnoptase şi soarele uitase să apună.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până tu, doamnă

Prin ochii tăi am zărit
Din piatra ce o păzeam
Să nu fiu reînflorit
Cerul ce mi-l auzeam

In nisipul decăzut
Orologiului-n urlet
De trăsnet făr'fulger
A beduinului-n vaier

In albul şi-ntuneric
Pe filă-n dune de vers
Lâsând urmă-n tuş ce-l vărs
Să-nteleg ce e nimic

Care lumea-l adună
In sfântă mască strană
Ce ma lăsat o stană
Până tu doamnă

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nourii

Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.

Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni -
Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.

Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută...
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!