torent

ambiţie

Ambiţia este un torent care nu se uită în urma lui.

definiţie clasică de Ben Jonson
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatului G.M. aplaudat ca acordeonist

De doreşti ca să obţii
L-ale tale pledoarii
Şi aplauze, torent,
Fă "Rocadă" la talent.

epigramă de Gheorghe Culicovschi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla goală

O, libertate, te asemeni pe deplin
Cu o sticlă aruncată în cărare,
Care ieri-a ajuns-aici din magazin
Plină ochi cu bere englezească tare!

O-atingere de ger – o mână – un torent –
O explozie în mine şi-n afară;
Emoţie profundă –un lichid potent –
Şi-am dat pe gât toată berea dulce-amară.

Şi ce rămâne? – o formă fără viaţă!
Un recipient gol, trist şi lipsit de rost –
Templu părăsit de zeu, doar o sticloanţă –
Biata amintire a berii care-a fost!

poezie de William Aytoun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic început de vară

E toamnă-n început de vară, cu ceru' aproape în umbre gri cu alb
Şi doar arar cu câte un franjurat de azur, ce-n tonuri vânăt se topeşte
Cu ropot în şiroi, plesnind pământ, torent spălând asfalt în spume dalb
Într-un amestec rece cu pluş cald, sub câte-o rază, ce ochiul o zăreşte...

E bolta un ocean de adâncuri sumbre, înalte, stând să se prăvale
Doar după o boare de dogoare, se începând cu o caldă, fină adiere
Şi apoi cu o rafală de niciunde, purtând multul praf din deal la vale;
Cu rupt de crengi de frunze verzi, zgomot de table... rugi, priere.

Răzbate parcă-n haos voce în iureşul de voci în vânt printre şuvoaie
Şi multe muşte în roi apar ca dintr-un stup, libidinoase în atingeri...
Începe iar să curgă cer; pământ se face o apă din ocean, din ploaie
Ce ţine, ţine... Apoi albastrul clar, curat, răzbate vânătu-n împingeri...

... Doar pasager, că răzbunarea vine scurt, e fără leac, neîncetată....
Dispare raza stăbătândă; o pâclă albită e bleul, gri din nou se colorează,
Lăsând şuvoaie în dâră depresivă, în piept, mintea o făcând înceată...
O fi în fond un semn că totul e nesigur; natura încă-n lume-i trează!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!