Serioase/triste despre toamnei
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru toamnei în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Aurul toamnei
Aurul toamnei a-ndulcit sărutul,
Palme-ndrăznețe visele cuprind
Și frunzele acoperind pământul,
Tainici fiori... în suflete... aprind.
Sfioase raze... te ating... rotunde,
Lipindu-se de trup... ca un păcat,
Și-o ploaie de ispite... se ascunde
În răsuflarea șoaptei... sacadat.
Aurul toamnei... visele seduce,
Ca o romanță galbenă-n amiezi,
Care extravagantă... ne conduce
Spre poarta neștiutelor... livezi.
Apare vântul... blondelor regrete,
Bodogănind cuvinte făr-de sens
Pe-alei de dor și pasiuni secrete,
Când aerul se-ncinge... și e dens.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre seducție
- poezii despre secrete
- poezii despre ploaie
Parfum stelar
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă,
Îi las un bilețel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!
Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă.
Parfumului stelar din tine
Port prețuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neștearsă.
Dau veste toamnei care vine.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre acasă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonetul toamnei
Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeții
Și îndelung se-aude aria tristeții
Din simfonia toamnei cea divină!
Se plimbă vântul singur prin grădină
Și e mai rece roua dimineții,
Sunt mai îngrijorați de-acum drumeții,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.
Spre calde, dar îndepărtate țări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.
Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi și lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium și visare.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre drumeție, poezii despre țări, poezii despre vinovăție, poezii despre rouă sau poezii despre păsările călătoare
Ceața toamnei, vis de jale
Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre singurătate sau poezii despre nuditate
Drumul toamnei merge spre cruce, spre moarte, în timp ce drumul postului de primăvară va merge spre înviere. Moartea nu este la Paști, ea este acum, la sfârșitul toamnei, când începe iarna și toate vor muri. Pe drumul morții se merge sprijiniți bine de cruce.
Ion Buga în Evanghelie și liturghie
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre moarte
- citate de Ion Buga despre moarte
- citate despre toamnă
- citate despre timp
- citate de Ion Buga despre timp
- citate despre sfârșit
- citate despre primăvară
- citate despre iarnă
- citate despre cruce
Toamnă fără decor
E toamnă, iubite,
Afară și-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi ești pământ;
Aștepți să te-acopăr
Cu suflet și dor
Și vrei să fiu iarăși
Al toamnei decor.
Nu pot azi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.
poezie de Angelina Nădejde (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre frunze, poezii despre dor sau poezii despre Soare
Rondelul pădurii desfrunzite
Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.
E multă frunză răvășită,
I-auzi foșnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.
Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ți curaj și ai să treci
Prin pădurea desfrunzită.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre noapte sau poezii despre curaj
Covor de frunze ruginite
Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârșit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.
Se scurge vremea încet, pe nesimțite,
Iar clipele dansează-amețitor,
Că noi simțim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.
Ca doi copii ne ținem azi de mână
La fel cum am făcut și-n alte dăți,
Ești vraja reîntâlnirii și stăpână
Ce-alungi neliniști și singurătăți.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorințe, când mi te-arăți!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre inimă sau poezii despre dorințe
Carul de foc
Aurul toamnei căzut în noroi
Îl zdrobim în călcâie, în tălpi
Ținem pe umeri ca niște stâlpi
Zările vinete amândoi.
Sângele ni-l adună pământul.
Doar carnea ne-o lasă și oasele
Să le clătinăm prin frumoasele
Zile în cari ne spulberă vântul.
Sub frunte gândul încă rămâne,
Îl rup cu inima-n două, în două,
Îl mânjesc cu lună, cu rouă
Și ți-l întind proaspătă pâine.
Aurul toamnei pe câmp și-n pădure
Îl strivim mohorâți cu picioarele.
Dârdâim și-așteptăm soarele
În carul lui de foc să ne fure.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sânge, poezii despre pâine sau poezii despre picioare
Vals de toamnă
La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, și monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, și solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.
Acum, suspină valsul, și mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre dans, poezii despre muzică, poezii despre parcuri, poezii despre lemn, poezii despre doliu sau poezii despre antichitate
<< < Pagina 1 >