tiran

Roman

Sunt dornic să scriu un roman,
Dar am o frică neînţeleasă,
De atâtea pagini stând să iasă
Dintr-un anonimat tiran.

Că-i parcă o pedeapsă scrisul
De coale lungi, cu personaje
De eroii buni, sau derapaje...
S-aleg happy end, sau ucisul!?

Şi truda n-ar fi peste poate,
Că nu-s nici rime, versuri, strofe,
Ritm, iamb, nu se cer apostrofe...
Nici stiluri n-ai... să le ştii, toate!

Mister de foi, ca un tiran,
Un dictator, făcându-mi frică;
Cine o citi, la o adică,
O proză fadă, de roman?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este întrebarea

aş putea să trăiesc ca şi un renegat,
nu cred că mă pot ascunde
decât în propriile idei

democraţia este o făcătură monstruoasă
a prezentului,
o cupă de otravă
la masa verde

aş putea fi propriul meu tiran
sau mare democrat,
să vorbesc singur
cu Moise
pe un munte
despre cele zece porunci,
sau cu Prometeu
pe Elbrus
despre populisme,
sau despre foc,
cadoul sublim făcut umanităţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD: Partidul Social Democrat (pamflet)

E-a ţării cea mai gravă boală,
E ciuma roşie, mortală,
Maestru-n cultivarea urii,
În promovarea imposturii,
În "arta" malversaţiunii
Şi-n dezbinarea naţiunii.
În nume doar e democrat,
În fapt e un tiran turbat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul...

întreaga mea viaţă a fost un roman
cu sufletul meu cristalin
agnostic, de zeu, uneori de tiran
şi deseori- floare de crin

îl tot întrebam -prin ce lumi te-ai ascuns
prin ce universuri pluteşti
şi doar uneori intuiam în răspuns
că numai pe mări şi-n poveşti

îl tot iscodeam- după ce mereu zbori
după cine mereu eşti pustiu
că te-ntorci uneori pe aluzii la zori
alteori mai mult mort decât viu

doar o singură dată mi-a spus tremurând
cu tristeţe-n orbitele-i oarbe
că alt suflet ca el de pustiu şi flămând
din adâncuri esenţele-i soarbe

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelari de cal

Nu are nicio logică politica
aleşilor poporului
Niciun tiran luminat
n-ar putea scoate
România
la
liman
Suntem
o
ţară condamnată
Şi
trebuie
să executăm
sentinţa
la
locul de muncă
infernul cotidian
Avem vecini buni
şi
indiferenţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (5 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel medieval

Condamnă toţi şi numai unul iartă,
Când toţi vorbesc se-aude cel ce tace,
Dă semne de cădere şi de pace,
Dezamăgita, tulburea mea soartă.

Ce vremuri de vremelnicii sărace,
Mi-am dejugat şi tidva lângă poartă,
Şi-acum aştept voios în noaptea moartă
Pe cineva să vină mai încoace.

E un tiran - de tirania pâinii -
Aicea în castelul fără geamuri
Şi tigrii lui domestici sar în hamuri
Şi-n lanţuri lupi se gudură, nu câinii.

Miroase a pustiu şi a cenuşă,
În beciuri e-o uzină de cătuşe.

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul: Totuşi, iubirea (1980-1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tiranic

Timpule, tiran scârbavnic
Ce ne ţii pe toţi în gheare
Şi ne-ndurerezi amarnic
Cu-a ta cruntă nepăsare.

De ce treci şi laşi în urmă
Chipuri triste şi ridate?
Anii tăi sunt doar o turmă
De-amăgiri reci şi deşarte.

Şi de ce ucizi destine
Şi speranţe şi visarea
Când te duci şi iei cu tine
Tinereţea şi vigoarea?

Rătăceşti ca o nălucă,
Un elan cumplit te mână,
Ce e verde se usucă,
Ce e viu cade-n ţărână.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise pe o bancnotă

Nu faci doi bani, hârtie blestemată!
Cum vii, aşa dispari: debusolată!
Când nu te am, mă lasă şi amanta, cert!
Când nu te am, paharul mi-e uscat deşert!
Îi văd pe cei bătuţi de soartă
Neputincioşi, pe care-i ocoleşti din poartă:
Mai văd şi rânjet crud pe-un chip tiran
Scuipat în faţa unui biet sărman;
Pentru puterea-ţi mare, zadarnic jinduită,
Aş vrea să dau cu ticălosul de pământ:
Când nu te am, mă cred un mic proscris bătut,
S-apuc, încă o dată, pe draga-mi Scoţie s-o sărut.

poezie celebră de Robert Burns (1786), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nefericit

nefericirea este ca furtuna nebună
întunecă loialitatea soarelui iubitor
aruncă fulgere spre stele şi lună
timpul devine tiran aspru şi zdrobitor.

nefericirea distruge reflecţii albastre
destramă mândria de a fi împlinit
ofileşte mintea ca florile-n glastre
muşcă din vraja cerului infinit.

nefericirea este incendiu de pădure
transformă în cenuşe semeţii de copaci
ploaia mireană poate să se îndure
de zborurile cântului de pitpalaci.

nefericirea are toate faţetele dure
se cuibăreşte des în suflete de săraci.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

2 de Bâte (Sonet Tarot)

Da, ai putere, foloseşte-o bine
Nu te lăsa condus de îngâmfare,
Că cei din jur aşteaptă de la tine
Să fii în viaţa lor precum un soare.
Eşti mai bogat, mai nobil, ai cultură,
Curajul nicidecum nu îţi lipseşte
Şi tot ce ai primit de la Natură
A ta inteligenţă mult sporeşte.
Dar dacă-n piept ai sufletul scârbavnic
Şi asupreşti cu posesivitate,
Iar gândul tău de bine e zăbavnic
Eşti un tiran lipsit de demnitate.

Puterea face bine sau răneşte
Tu eşti acela care o păzeşte.

poezie de Octavian Cocoş (3 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!