str�in�tate

Cineva mă veghează. Cred în asta. Cred în Dumnezeu. Nu cred că suntem chiar aşa de grozavi ca toate astea să se întâmple doar pe socoteala noastră.

citat din Tate Donovan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine şi muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a paşilor morţii.
Aer cald ce topeşte fluturii.
Copilărie, fete
cu ţâţe de plastilină.

poezie clasică de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine şi muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a paşilor morţii.
Aer cald ce topeşte fluturii.
Copilărie, fete
cu ţâţe de plastilină.

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răniri

Printre ţâţe scurs capul şarpelui hrănit cu vise
încearcă gustul fiecărui sfârc oblic pătruns
dintele lui rotit caută în carne răspuns
întrebărilor roşii din pulpe deschise

în somn degetu-ţi încearcă o împotrivire joasă
inelul de solzi reci descuie sângele din himen
ţipătul tău alb fuge peste piele ca un tren
şi mâna ca un porumbel pe carnea rănită se lasă

poezie celebră de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne gândim. Dacă fiecărei persoane de pe planetă i s-ar îndeplini nevoile fundamentale - dacă masa de oameni ar putea trăi în demni­tate, scăpând de lupta pentru supravieţuire - aceasta nu ar deschide oare drumul pentru ca întreaga umanitate să se angajeze în realizarea unor scopuri mai nobile? Oare măreţia individuală ar fi cu adevărat suprimată dacă s-ar garanta supravieţuirea individuală?

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcii

Porci mari, cu pielea roză şi grasă, cu purcele,
Împestriţau livada şi grohăiau sonor;
Vârându-se-n gunoaie, prin curţi şi pe ogor,
Bălăbăneau lăptoase şi pline ţâţe grele.

În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,
Intrau până la burtă în zeama puturoasă;
Adulmecându-şi udul din balega cleioasă,
Simţeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.

Noiembre era luna tăierilor. Prin curţi,
Îşi ţâţâiau în ţărnă, greu, ţâţele sub burţi.
Erau grăsime numai: ochi, gât şi fălci şi coadă.

Când le pârleau şoriciul şi părul lucitor,
Curgea printre şezuturi osânza de la noadă...
Şi se-ncingea foc vesel pe rugul morţii lor.

sonet de Emile Verhaeren, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vederea aceasta e relativa ochiului meu

Eheu, ţipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus.

Vor înceta aceaia care pot să iubească,
domnească va fi aşezarea ta între morţi.

Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ţi-o atârni între ţâţe.

Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding şi dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
şi clopotul
şi l-am lăsat mut.

E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia mâinii drepte

Porneşte absenţa spre noi demarează

în trombă singurătatea marea singură

tate zeroul absolut

Aşteptat(ă) de toţi

Hulit(ă) cu harfa şi flautul fermecat

Suflet somnambul cărat cu trenul de

marfă al disperării Totuşi creaua de

transmisie a divinităţii

pe la

hopurile etice

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Evadaţi din zăpadă , Editura Inspirescu (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul despre Sancta Simplicitas

Dacă-ai ajuns chitarei să-i numeri decibelul,
În freamăt să vezi vântul şi-n murmur doar cascadă,
De nu-ţi dă osebire belciugul şi inelul,
De ce-aş vorbi de vultur la gloata din ogradă?

Fac dragoste, spun unii, ca şi cum zici fac treabă!
O, nume sfânt, Iubire, primul născut Luminii...
Păcat până la ceruri, de-ajungi să fii tarabă
Vânzând din moştenirea ce ne-o lăsară crinii!

Nevindecatei lepre, mai poţi spera-n miracol,
Dar de simplicitatea cea groaznică, prostia,
Nici Dumnezeu din ceruri, nici demoni, nici oracol,
N-au leac tămăduirii, chiar de-ai dubla vecia!

Nu lua în seamă bârfa prea gureşelor ţaţe,
La tine n-o s-ajungă, că eu te ţin în braţe.

sonet de Dumitru Ichim (4 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!