Poezii despre statornicie
Rezultate pentru statornicie în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Statornicie
Mulți m-au întrebat,
văzându-mă
în mișcare,
unde mă duc?
Acolo
unde mă duc
și când nu plec.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statornicie
Cresc
cu rădăcinile-n sus
sunt copacul vostru
cel mai supus
priponit de-o rază de lună
cu crengile înfipte-n pământ
eu sunt rândunica nebună
și toată iarna o să vă cânt.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Valeriu Butulescu despre timp
- poezii despre superlative
- citate de Valeriu Butulescu despre superlative
- poezii despre rândunele
- poezii despre iarnă
- poezii despre creștere
- citate de Valeriu Butulescu despre creștere
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
* * *
Răscolește-mă
Frânge-mă
Fii tu
Vântul nebun al sudului
Iar eu
Salcia ta plângătoare.
Vreau să-mi fluture părul
În răsuflarea ta fierbinte.
Trântește-mă la pământ
Dacă-ți place
M-am săturat
De atâta statornicie
Frânge-mă
Răscolește-mă
poezie de Valeriu Butulescu din Poezii noi (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre păr, poezii despre nebunie sau poezii despre fluturi
Statornicie
Deci iar fața ta
deasupra mea se apleacă
deci iar numele tău
se repetă prin somn
deci iar neliniștea
nesfârșitei călătorii
Deci eu
deci literalmente eu
și timpul meu
pentru totdeauna același.
poezie de Tadeusz Olszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Frumusețea mea
Frumusețea mea
cu ochii căprui,
viețuiești cu mine
în fiecare seară;
sufletul meu
te păstrează ca ziua dintâi,
frumusețea mea
cu părul gălbui.
Ne răsfățăm
în statornicie fudui,
în clipa dulce
de viață necesară;
frumusețea mea
cu părul gălbui,
tu întotdeauna,
de mine dispui.
poezie de George Pena din Teleormanul literar (13 mai 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre răsfăț
- poezii despre ochi căprui
- poezii despre ochi
- poezii despre galben
- poezii despre frumusețe
Duioșia unei singure flori
e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniștea unui loc neînșelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete și locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exiști
și primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
și când mă gândesc
totul ține doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioșia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre primăvară, poezii despre minciună, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre existență sau poezii despre cărți
Prezentul
Nuanțat pe scara timpului
Nimic mai oportun ca prezentul
Un infinit infim de mii de stele
Și alte multe mii de carate
Concentrat în propriul sistem
Singular în plan sensibil
Absolut în stăruință
Trainic în statornicie
Desăvârșit în existență
Nelipsit din cotidian
De față în orice moment
Ne despărțit de existență
Călător cu viteza timpului
În sincronism cu vremurile
Asul din mâneca lui Cronos
Să fie prezentul mare spirit
Cel de toate clipele
Singularitate imanentă
Inspirație de la Big Bang.
poezie de David Boia (9 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre perseverență, poezii despre perfecțiune sau poezii despre infinit
Nu trebuie tulburate apele
Și-a țesut sub învelișul gândului cuvântul,
un fel de tăcere care așteaptă răspuns.
După ce s-a sedimentat iubirea și ura
nu trebuie tulburate apele,
lumina pătrunde înțelesul și-l urcă pe scară
mulți se vor chinui să-l atingă.
E o bucurie ce se risipește în oameni,
o bunăvoință însoțită de mulțumire.
El nu mai fuge,
voința-i se zbate pentru statornicie
și-i crește sentimentul că-și aparține.
În afară e o lume străină.
În lume te zidești viguros cu rădăcini
niciun vânt nu te înclină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre mulțumire, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Autoportret din anul 1906
Din neamul nobil, vechi, statornicie
prinsă-n a ochilor arcadă. Neschimbat
albastrul, spaima din copilărie.
Smerenie, ici și colo, nu de-argat,
totuși de slujitor și de femeie.
Gura, cum se cuvine, ferm trasată,
nu convingând dar exprimând dreptate,
și fruntea fără nici o răutate,
privire-ades în umbră aplecată.
Asta, ca-ntreg, abia doar presimțit;
nicicând în chin sau în izbânzi, unite,
spre a străbate căi neistovite
și totuși, parcă-n lucruri risipite,
ceva real și grav s-a plănuit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre smerenie, poezii despre răutate, poezii despre gură, poezii despre femei, poezii despre dreptate sau poezii despre copilărie
Sonetul XIX
Undeva într-o bancă auru-și are răsfățatul cămin,
cu multe mii se împacă. Dar cel care cerșește,
orbul acela, nici cât paraua de-aramă nu prețuiește,
e ca un ban rătăcit, ca ungherul de praf sub un scrin.
În prăvăliile-adânci, aurul e ca acasă și domn,
se deghizează părelnic în blănuri, mătase și floare.
El însă, Tăcutul, stă, între-o suflare și altă suflare
a imensului aur care respiră și-n veghe și-n somn.
Ah, orișicât s-ar închide, noaptea, palma deschisă neîncetat,
mâine destinul iarăși o ia și-n fiece zi
i-o ține întinsă: clară, mizeră, neocrotită.
De-ar înțelege-n sfârșit cineva, și-ar slăvi, tulburat,
îndelungata statornicie ce doar în imnuri se poate rosti.
Și numai de zei poate fi auzită.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aur, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre imn sau poezii despre cerșetorie
<< < Pagina 1 >